Blog · Pagini și texte · · 1 min de citit
Formularul de contact: trei câmpuri, nu zece
Fiecare câmp în plus scade numărul de cereri. Ce cerem noi, ce lăsăm opțional, unde punem butonul de WhatsApp și cum ajunge cererea în panou pe loc.
Am văzut formulare de contact cu zece câmpuri obligatorii, inclusiv „cum ați aflat de noi”. Nimeni nu completează zece câmpuri de pe telefon ca să întrebe cât costă o vopsire. Regula noastră: nume, telefon sau email, mesaj. Restul, opțional sau deloc.
Ce cerem și de ce
- Numele: ca să știi cum să te adresezi.
- Telefon sau email, unul din două: ca să poți răspunde. Nu amândouă obligatorii.
- Mesajul: liber. Un câmp mare, cu un exemplu în el („Vreau o ofertă pentru...”).
- Poze, opțional, pentru meseriași: o poză cu țeava spartă scurtează discuția cu zece minute.
Butonul de WhatsApp lângă formular
Jumătate dintre oameni preferă să scrie pe WhatsApp decât să completeze un formular. Punem butonul lângă, cu mesajul început („Bună, am văzut website-ul și aș vrea...”). Cererea ajunge tot la tine, doar că pe alt canal.
Ce se întâmplă după apăsat
Cererea apare în panou în aceeași secundă, cu pagina de pe care a fost trimisă și cu ce a mai citit vizitatorul înainte. Tu primești email. Dacă ai răspunsul automat la cereri activ, primești și un răspuns propus, pe care îl trimiți cu un click sau îl rescrii.
Formularele noastre au și un câmp invizibil pentru roboți: dacă e completat, cererea nu ajunge nicăieri. Fără CAPTCHA, pentru că CAPTCHA pierde clienți reali.